Traducerea în Română e disponibilă mai jos.
Without going around the bush, I can just say that the Estonian and Finnish people that I met on my journey so far have taught me love and pride for their countries! To dig a little deeper, below are more details about how this happened.
During these 5 years of living abroad, I met plenty of nationalities and they have all brought valuable lessons to my arsenal of teachings gathered throughout the years. The two nationalities that have impacted me in a generally fantastic way are the Finns and the Estonians. I happen to know two very awesome Finnish persons and a handful of wonderful Estonians. These are my current friends, colleagues, as well as ex-colleagues or managers. The interactions with them happened at different stages in my life, but one thing I absolutely admire about them is their unconditional love for their countries.
I remember we were once in Switzerland at a fair with my Finnish colleague and we came across a booth of a Finnish company. All of the sudden, there was Finnish talking all around me and, the one nice thing I could observe as the “outsider” of that conversation, was a genuine spark in the eyes when they started talking Finnish. It was simply beautiful to watch… that pride of being Finnish, I did remember it, it did impress me a lot. Then, there’s the little things, like random conversations and sharing of traditions, songs or sports news from Finland that really make a big difference in the long run. I can honestly state that those Finns are so grateful about their culture, nature, education systems, art, people, traditions, history… or maybe they aren’t that crazy about those things all the time, yet, when talking to strangers, Finland is the best and that’s the only way how the conversation will go!
Estonians have a special place in my heart because most of the Estonians I know have returned back at home and are doing their best to become greater versions of themselves in that happy place called Eesti Vabariik. You would always hear them saying only nice things about Estonia, you see those pictures of thousands of people gathering at their huge singing festival – amazing. And, another small thing – the flag. I personally think that it has one of the coolest color combinations and I like that there’s real meaning behind it. They explained me that, one can catch a view of a white snowy land, with the dark forest at the horizon and the blue sky above it and the nature will paint by itself the country’s flag in this typical Estonian landscape. How cool is that?
My Estonian acquaintances have also taught me a lot about assuming responsibility and trusting yourself. About 2 years, one of my dear friends was telling me how crucial it is to be able to rely 90% on yourself in any life circumstance and leave only a bit for “others” to fill in your so-called, happiness or state of fulfillment. I remember listening to it and completely disagreeing because that is not how I was raised up at all. It was supposed to be the other way around: community, partners, children, family, friends were supposed to fill in 90% of my everything. Well, things have completely changed and now I can relate to what he was saying. It’s neither true, nor false, just a perspective… A perspective that I now share as well. Things are very likely to change in 2 years from now as we grow older and wiser.
I guess, loving your country and being proud of it is a journey that is very different from person to person. There are plenty of Moldovans who talk about our country with the same pride and love as Finns and Estonians do. Yet, for me, the journey is different and I love every step I took so far to came to the conclusion that this is also the way I want to talk about Moldova! After all, I am the one who chose the country where I was born, even if it was unconsciously, so I might just as well make the best out of what I have.
RO
Spun cu mâna pe inimă că Estonienii și Finlandezii pe care i-am întâlnit în călătoria mea prin viață până acum m-au învățat multe despre iubirea și mândria de țara de unde vin. Ca să sap și mai adânc, mai jos am expus și niște detalii despre cum s-a întâmplat asta.
Timp de acești cinci ani locuiți peste hotare, am întâlnit oameni de diverse naționalități, fiecare aducându-și aportul valoros la arsenalul de învățături adunate de-a lungul anilor. Două naționalități m-au impresionat într-un fel oarecum fantastic: estonienii și finlandezii. Se întâmplă să știu vreo doi oameni din Finlanda și vreo zece din Estonia care îmi par cu adevărat minunați. Aceștia sunt prieteni actuali, colegi de muncă, foști colegi de lucru sau manageri de la un program de dezvoltare personală făcut ceva timp în urmă. Interacțiunile cu dânșii s-au întâmplat la diferite stadii din viața mea, dar un lucru sigur pe care l-am admirat la toți e iubirea lor necondiționată față de țările lor.
Eram odată la o expoziție de produse în Elveția cu colegul meu de muncă din Finlanda și, explorând diferitele companii prezente la târgul organizat acolo, am dat de o companie finlandeză. Deodată, se vorbea doar finlandeza în jurul meu și un lucru pe care l-am remarcat eu stând așa deoparte, e licărirea din ochii lor când au început să vorbească finlandeza între ei. A fost foarte frumos să observ cum li s-au umplut deodată ochii cu sclipire și fericire vorbind limba lor natală. Mândria lor de-a fi din Finlanda era foarte vizibilă, ceea ce m-a impresionat mult. Pe atunci, eu mai degrabă fugeam când auzeam dialectul moldovenesc prin Copenhaga, în loc să mă opresc la o gură de vorbă cu omul din țara mea. Acum cred că am și eu o licărire similară în ochi când aud dialectul nostru natal undeva peste hotare, parcă mă unge cu unt și miere (niere) pe suflet. La finlandezi, am mai observat și lucruri mici, cum ar fi conversații aleatorii, povestiri despre tradițiile lor, cântecele, sporturile, noutățile de acolo. Mi s-a creat impresia că ei sunt foarte recunoscători pentru cultura, natura, sistemul de educație, arta, oamenii, tradițiile și istoria lor… Sau poate nu se dau ei chiar așa de tare în vânt după toate astea, doar că, atunci când vorbesc cu străinii, Finlanda e oricum mereu lăudată și conversația va fi în mare parte despre lucrurile bune de acolo.
Estonienii au un loc aparte în inima mea în mare parte datorită faptului că toți estonienii pe care îi cunosc s-au întors acasă și încearcă să facă totul posibilul pentru a-și construi o viață superbă în locușorul lor fericit numit Eesti Vabarik. Mereu îi auzeam spunând lucruri frumoase despre Estonia sau vedeam fotografii de mii de oameni adunați la grandioasele lor festivaluri de cântece. Și, un alt detaliu important, steagul țării lor. Personal, cred că steagul estonian are una dintre cele mai frumoase combinații de culori și îmi place faptul că are o semnificație reală. Mi s-a povestit că steagul e un peisaj autentic luat din natura lor. Iarna pământurile fiind acoperite cu zăpadă, cu pădurea în depărtare părând ca o fâșie neagră și cerul albastru pe deasupra creează exact combinația estoniană de culori: alb – negru – albastru. Nu-i așa că-i impresionant felul cum s-a construit steagul lor?
Tot cunoștințele mele din Estonia m-au învățat multe despre asumarea responsabilității și încrederii în sine. Cu vreo doi ani în urmă, un prieten drag îmi povestea despre cât de esențial este să poți conta pe tine însuți în orice situație în proporție de vreo 90%, lăsând pe restul să aducă cele 10% pentru așa-zisa stare de fericire sau împlinire. Îmi amintesc că-l ascultam și eram total dezacord cu el, pentru că eu nu fusesem crescută așa. La momentul respectiv, pentru mine situația era inversă: a doua jumătate, copiii, comunitatea, familia, prietenii trebuia să aducă majoritatea stărilor de bucurie și împlinire, pe când eu pe mine mă valorizam la circa 10%. Bine că perspectivele s-au schimbat între timp și că acum chiar înțeleg și susțin ceea ce-mi spunea el. E foarte probabil că peste alți doi ani voi avea o nouă perspectivă asupra acestor lucruri, ceea ce e și normal pe măsură ce cresc și experimentez alte chestii.
Cred ca să-ți iubești țara de unde vii, cât și pe tine personal, e o călătorie personală și un travaliu interior, diferit de la o persoană la alta. Cunosc mulți moldoveni care vorbesc despre Moldova cu multă mândrie și iubire toată viața lor, la fel precum estonienii și finlandezii o fac. Dar, pentru mine, lucrurile au fost un pic mai diferite. Oricum, eu recunosc cum reacționam înainte față de Moldova și cum reacționez acum, și știu cu siguranță că, de ceva timp încoace, vorbesc și eu doar cu iubire și mândrie despre țara de origine. Până la urmă, tot eu mi-am ales locul unde m-am născut, fie și inconștient, așa că n-am decât să fac rai din ce am.
ACVILS' personal blog 