Traducerea in Română e disponibilă mai jos
I am writing this post as an expression of gratitude to all the people who are once in a while, or consistently, sharing their stories, lives, vulnerabilities and feelings. Knowing how uncomfortable and how much strength this requires, I would like to thank you and tell you that it was a great idea to:
- pick up the phone and have that avoided confrontation with your friend/ family member,
- start a conversation with your parents on topics that you really needed some answers to,
- make a social media post about a friend/family member in need of help,
- talk to your partner about your inner struggles and fears with the risk of not being understood,
- tell a friend that you’ve decided to do something for yourself, something you’ve wanted to do for a long time, but kept procrastinating invoking different excuses, again, with the risk of not being understood, etc.
The reason why I’m saying this, is simply due to a recent realization regarding how much a person, just by sharing a few things, has impacted me in ways I could have never imagined. Actually, it’s not just one person. There’s been more, at different times, places and with different life lessons to teach. But to this specific friend, I truly want to say Thank you! Thank you for being true to your authenticity, speaking with kindness and having the courage to share what you’ve been going through.
A bit more than a year ago, we met for a brief catch-up after months of selective talks. And the conversation we ended up having was quite awesome, given the journey I have been on from that moment. It’s like it gave me that extra push. On some topics, it was the last missing puzzle piece I needed to make a decision I wanted to do for a long time. We could have had some superficial conversation and then part ways for another few months. Instead, she was true, honest and shared some inner challenges, which resonated with me in many ways and helped me propel further in my searching. I am grateful she was so kind and open about some vulnerabilities.
I learned from her, in a real life situation, that you never know whom you might help by voicing your experience. That way, there is always going to be place for another story, book, video post, etc. in the world, in your community, among your peers… Lots of us carry similar burdens and unanswered questions inside. Who is the courageous one to speak them up?
RO
Las aici o mică notă de mulțumire tuturor celor care, fie constant, fie din când în când, împărtășesc istorii de-ale lor, momente din viețile lor, vulnerabilități și sentimente mai profunde. Înțelegând cât de inconfortabil și cât de mult curaj necesită acest lucru, vreau să vă mulțumesc și să vă spun că e bine ca, uneori, să mai facem și asta:
- sunăm un prieten sau un membru din familie pentru a pune niște puncte pe i pe acel conflict nediscutat,
- pornim o conversație cu părinții despre niște subiecte mai delicate,
- facem o postare pe rețelele de socializare pentru a ajuta pe cineva care are nevoie de ajutor,
- îndrăznim să-i împărtășim partenerului nostru fricile sau disconfortul nostru vizavi de-o anumită situație cu riscul de-a nu fi înțeleși,
- povestim unui prieten despre ceva diferit ce ne dorim să facem, ceva ce ne-am dorit de foarte mult timp, dar am tot amânat, asumându-ne același risc de-a nu fi înțeleși, etc.
Motivul pentru care scriu aceasta, e simpla constatare recentă a faptului cum un om, pur și simplu prin a-și împărtăși unele dintre provocările cu care se luptă, m-a impactat în moduri în care n-aș fi crezut vreodată că e posibil. Și nu e doar o singură persoană. Sunt mulți cei care, la timpul lor și la locul potrivit, mi-au apărut în cale ca să mă învețe lecțiile pe care le-am avut de învățat de la dânșii. Dar, prin acest post vreau să-mi exprim mulțumirea anume pentru această persoană specială, căreia îi spun un sincer Mulțumesc pentru autenticitatea, bunătatea și curajul prin care mi s-a deschis într-una din conversațiile noastre.
Anul trecut ne-am propus să ne vedem la o cafea după luni bune de comunicare neconsistentă. Am avut o discuție superbă, dacă stau să mă gândesc acum la cât de substanțial s-a modificat traseul meu după acea întâlnire. În mare parte, lucrurile pe care mi le-a împărtășit prietena mea și care, de altfel, n-aveau nimic de-a face cu mine, au reprezentat acel imbold de care aveam nevoie, la momentul respectiv, pentru a lua deciziile referitor la diverse chestii pe care mi le dorisem de ceva timp. E impresionant cum, ascultând pe cineva povestind istorii din arii complet diferite, ne găsim, pe neprins de veste, părțile care ne lipseau din puzzle-ul vieții noastre.
Această lecție de viață mă face să cred că mereu va fi loc pentru o altă istorie, o altă carte, un alt post în lume, în comunitatea noastră, între cunoștințele noastre pentru că niciodată nu știm pe cine ajutăm când dăm voce experiențelor noastre adevărate. Mulți dintre noi purtăm poveri asemănătoare în spate, cât și multe întrebări a căror răspuns îl căutăm acerb zi de zi. Mă întreb cine sunt curajoșii care pot să le dea o formă oarecare pentru a le împărtăși cu restul?
ACVILS' personal blog 