Crescând la sat, copii fiind, noi n-am avut calculatoare și nici răsfățați n-am fost cu prea multe jucării. Sâmbăta, de obicei, era zi de făcut curat, de copt sau de spălat haine, etc. Fiecare din aceste activități erau solicitante, pentru că nu erau cuptoare moderne sau aspiratoare. Se cocea de dimineață până seara. Curat, deasemenea, se făcea conștiincios, cu mătura și cu cârpa de podea, cu “sâniit” de perdele și, cel mai impornt, bătut de covoare și dat huța pe țoluri, rumbe sau pături. Eu țin minte atât de vie bucuria asta că se face curat și o să am ocazia să mă dau huța azi! E-o amintire care poartă într-însa multă sănătate, voioșie și hărnicie – trăsături admirabile ale părinților mei, pe care sper că le-am însușit și eu!
Copilăria celor crescuți la sat – câtă energie vine de acolo! Străbate ani și km întregi și încă ne mai încarcă cu doza necesară de suflet sătesc, autentic, moldovenesc!
ACVILS' personal blog 