Denmark, the Danish mentality, culture and people are definitely amazing, charming, and, let’s say, challenging and interesting sometimes. When it comes to cultural differences between the Moldovan mentality I was raised in and the Danish one where I have been forming myself as an adult, the list is quite impressive. A bit of overview could be given by Geert Hofstede’s 6-dimentional country comparison analysis available here, but that is still a broad overview. Some of the things from the Danish culture that I personally found useful to adopt in my personal and professional lives are:
Do things on a TRIAL-ERROR base
I am lucky to be working in an environment where one of my manager’s intention regarding my career and personal development is to teach me how to be OK with making mistakes. I was told many times to stop waiting until things are perfect and to try them out in order to improve them. Making mistakes and failing, admitting and learning from them is, appareantly, a crucial piece in the whole puzzle of success. This is definitely not the definition of success I was raised with. The feeling of WORK IN PROGRESS, which most of my tasks have become, which I have eventually come to think of myself, is much easier to carry. I don’t have to pressure myself into perfecting everything before exposing it to someone else’s opinions or assessment.
Use a direct form of communication
I like it so much how many Danes are great at saying things as they are, without any sugar coatings. No going around the bush, no essays with long explanations (like I used to do in school or university), just the raw truth, even if it’s hurtful in the short-term. For me, this is a struggle, although now things are much better than before. I catch myself in many situations where I delete a long email or text and write the key point instead. I am still learning.
Ask questions
Asking questions, doubting some things or practices, trying to understand things better… I didn’t know that it is okay to doubt what an authority tells me, but apparently it is! And asking again and again about things doesn’t make me any less stupid or embarrassed. It’s all part of the continuous learning process. After all, there’s a brilliant Danish proverb saying: He who is ashamed to ask, is ashamed of learning.
(EN) He who is ashamed to ask, is ashamed of learning.
(DK) Hvo skammer sig ved at spørge, skammer sig ved at lære.
Danish proverb
Over the last years that I have lived in Denmark, there has been a nice fusion of Danish and Moldovan mentality in my way of thinking. I’d like to think that I am advancing through life choosing what’s personally best for me out of these cultures, or many others I encounter. Today, my gratitude is especially directed towards Denmark.
RO
Danemarca, cultura și mentalitatea daneză, oamenii de aici pot fi uimitori și încântători prin felul lor de a fi, dar și provocatori pe alocuri. Când vine vorba de diferențele culturale dintre mentalitatea moldovenească cu care am fost crescută eu și cea daneză în care pot să spun că mă formez la maturitate, lista e destul de impresionantă. Unele practici din modul danez de a gândi și acționa pe care eu le consider valoroase sunt:
Să fac lucrurile prin prisma conceptului ÎNCEARCĂ și GREȘEȘTE
Eu mă simt norocoasă să fiu într-un mediu profesional în care una din misiunile principale ale șefului/mentorului meu constă în a mă dezvăța de ideea că totul trebuie să fie perfect, că nu am dreptul la greșeli. Aici mă încurajează să încerc să fac lucrurile așa cum pot, să primesc critică, idei noi de la cei vizați de un anumit proiect și să văd ce e de îmbunătățit mai departe. Am început să-mi văd sarcinile drept ceva ce e în continuă dezvoltare, și nu ca pe ceva ce trebuie să fie perfect de la bun început. Chiar și pe mine personal am început să mă consider o ființă imperfectă care progresează încețișor. Recunosc, e mult mai simplu de răsuflat cu conceptul ăsta în spate.
Să fiu mai directă în comunicare
Îmi place cum mulți danezi sunt foarte buni la a spune lucrurile pe nume, prezentându-le exact așa cum sunt. Fără explicații lungi (ca eseurile pe care le scriam eu în școală sau universitate) sau mersul ăsta în cercuri în jurul unui subiect fără a-l numi, ei pur și simplu îți spun adevărul crunt în față, oricât de dureros n-ar fi el pe moment. Pentru mine e încă provocator să învăț asta, dar lucrurile sunt mult mai bine acum față de cum erau înainte. Mă prind uneori în situații în care șterg emailuri sau mesaje lungi și încerc să scriu doar esențialul, dar mai am multe de învățat.
Să pun întrebări
A întreba, a pune anumite lucruri sau practici la îndoială, a încerca să înțeleg ceva mai bine… Eu nu m-am format de mică cu ideea că, a pune la îndoială ceea ce spun sau fac autoritățile (părinți, profesori, conducători, etc.) e încurajat, dar se pare că așa e! Faptul că întreb iarăși și iarăși despre ceva, nu e rușinos sau nu mă face mai puțin competentă. Totul face parte din procesul complex și continuu de învățare. Există un proverb danez foarte relevant care spune: Cui îi este rușine să întrebe, îi este rușine să învețe.
În toți acești ani cât am locuit în Danemarca, s-a produs o simbioză frumoasă dintre mentalitatea daneză și cea moldovenească în felul meu de a gândi. Îmi place să cred că avansez prin viață alegând ceea ce e potrivit anume pentru mine din aceste culturi care și-au adus aportul semnificativ la formarea mea, sau multe altele cu care am interacționat și încă voi interacționa. Astăzi, recunoștința mea e în mare parte pentru Danemarca.
ACVILS' personal blog 